Obiectivele de apropiere descriu ceva ce o persoană vrea să obțină, iar obiectivele de evitare descriu ceva ce vrea să nu i se întâmple. „Să termin un curs de programare” este un obiectiv de apropiere; „să nu rămân în urmă la muncă” este unul de evitare. Formularea pare un detaliu, dar influențează felul în care motivația se menține în timp, cum se măsoară progresul și cât de obositor este drumul.
Ce sunt obiectivele de apropiere și obiectivele de evitare?
Obiectivele de apropiere sunt orientate spre un rezultat dorit, iar obiectivele de evitare sunt orientate spre îndepărtarea unui rezultat nedorit. Ambele tipuri sunt firești și apar la toată lumea; problemele apar când aproape toate obiectivele importante sunt formulate în termeni de evitare.
| Formulare de evitare | Formulare de apropiere |
|---|---|
| Să nu mai fiu sedentar | Să merg pe jos 30 de minute în 4 zile pe săptămână |
| Să nu mai am datorii pe card | Să achit cardul în 10 luni, cu o sumă fixă lunară |
| Să nu mă fac de râs la prezentare | Să susțin prezentarea clar, în 10 minute, după 3 repetiții |
| Să nu mai amân proiectul | Să lucrez la proiect 45 de minute în fiecare dimineață |
| Să nu mai mă cert cu partenerul | Să discutăm calm o problemă pe săptămână |
De ce susțin mai bine motivația obiectivele de apropiere?
Obiectivele de apropiere susțin mai bine motivația pentru că oferă o direcție clară și permit observarea progresului, în timp ce obiectivele de evitare oferă doar un pericol de ocolit, fără un punct de sosire. Cercetările din psihologia motivației leagă, în general, orientarea predominantă spre evitare de mai multă neliniște și de o satisfacție mai scăzută pe parcurs.
- Progresul este vizibil. Fiecare pas făcut spre un rezultat dorit poate fi numărat, ceea ce alimentează motivația.
- Atenția stă pe soluții. Evitarea ține mintea fixată pe pericol, pe greșeli posibile și pe scenarii negative.
- Succesul are un sfârșit. Un obiectiv de evitare nu se „termină” niciodată: pericolul rămâne mereu posibil.
- Emoția de fond este diferită. Apropierea este legată de curiozitate și interes, evitarea de teamă și tensiune.
Legătura dintre emoție, recompensă și efort este explicată pe larg în articolul despre rolul dopaminei în motivație.
Când sunt utile obiectivele de evitare?
Obiectivele de evitare sunt utile pe termen scurt, în situații de risc clar, unde regula simplă de a nu face ceva protejează mai bine decât un plan elaborat. „Să nu conduc după ce am consumat alcool” sau „să nu semnez un contract fără să-l citesc” sunt reguli de evitare perfect potrivite.
Teama de o consecință poate fi și un punct de pornire, de exemplu după un control medical care arată un risc. Pe termen lung însă, motivația se menține mai ușor dacă temerea inițială este transformată într-un obiectiv formulat pozitiv.
Cum se reformulează un obiectiv de evitare?
Un obiectiv de evitare se reformulează întrebând ce comportament concret ar lua locul celui nedorit și cum s-ar vedea succesul în practică.
- Se scrie obiectivul în forma inițială, oricât de negativ ar suna.
- Se notează ce s-ar întâmpla concret dacă problema ar dispărea.
- Se alege o acțiune observabilă, cu frecvență și durată, care duce în acea direcție.
- Se stabilește un termen și un mod simplu de a număra progresul.
Pentru obiectivele mari, rezultatul se împarte apoi în etape, după metoda descrisă în articolul despre transformarea unui obiectiv mare într-un plan zilnic.
Ce rol are motivul din spatele obiectivului?
Motivul din spatele obiectivului decide cât rezistă acesta în perioadele grele, independent de formulare. Un obiectiv de apropiere susținut de un motiv personal, cum ar fi energia pentru a se juca cu copiii, rezistă mai bine decât unul impus din exterior. Construirea unui astfel de motiv este tratată în articolul despre un „de ce” suficient de puternic.
Cum se verifică lista de obiective existentă?
Lista de obiective existentă se verifică trecând prin fiecare obiectiv și marcând dacă începe cu „să nu” sau descrie ceva de evitat. Dacă majoritatea sunt marcate, merită reformulate cel puțin cele două-trei obiective principale. Obiectivele care rămân fără motivație chiar și după reformulare pot avea alte cauze, analizate în articolul despre obiectivul care nu mai motivează deloc.
